De multe ori se întâmplă să vină clienţi care nu înţeleg de ce nu este posibil ca traducerea unui document chiar şi de 3 pagini, nu poate să fie gata în maxim 1 oră. Alţi clienţi atestă faptul că ar putea să facă ei traducerea … doar că nu sunt traducători autorizaţi să o poată ştampila. Deci cum poţi deveni traducător certificat sau autorizat pentru măcar o limbă străină de circulaţie internaţională? Pare simplu… dar este?
De-a lungul timpului au existat mai multe căi de acces în meseria de traducător. Astfel până în anul 2016 puteai fi traducător dacă erai posesorul unei diplome de licenţă ori echivalentă din care rezultă specializarea în limba sau în limbile străine pentru care soliciţi autorizarea ori care atestă că ai absolvit un institut de învăţământ superior în limba străină pentru care soliciţi autorizarea sau erai posesorul unei diplome de bacalaureat ori echivalentă din care rezultă că ai absolvit un liceu cu predare în limba străină sau în limba minorităţilor naţionale pentru care soliciţi autorizarea. O altă modalitate de a deveni traducător era să fii atestat de către Ministerul Culturii şi Cultelor ca traducător pentru specialitatea ştiinţe juridice, din limba română în limba străină pentru care solicită autorizarea şi din limba străină în limba română;
Avem în schimb generaţii noi de traducători care au urmat programe universitare de specialitate – spre exemplu Facultatea de Limbi si Literaturi Străine din cadrul Universităţii Bucureşti cuprinde toate cele trei cicluri de studii universitare (licenţă, master, doctorat), iar programele de licenţă includ, printre altele, si specializarea in Traducere si interpretare. In ceea ce priveşte programele de masterat, poţi opta pentru Masteratul in Traduceri si Terminologii Speciale, Masteratul pentru Traducerea Textului Literar Contemporan, Masteratul European pentru Formarea Interpreţilor de Conferinţă) sau alte specializări cu specific disponibile de la alte universităţi din ţară. Există si traducători care au absolvit alte facultăţi (filologie, ştiinţe economice, domenii tehnice, medicale etc.) şi s-au reprofilat.
Potrivit legii 76/2016 examenul care trebuie susţinut pentru obţinerea certificatului de traducător se susţine la Ministerul Culturii doar în sesiunile speciale care sunt organizate la nivel naţional. La examene se pot înscrie persoane care au absolvit cel puţin învăţământul liceal, cu promovarea examenului de bacalaureat (în România sau în altă ţară – în acest caz diploma trebuie să fie echivalată). Pot fi traducători autorizaţi de Ministerul Justiţiei doar persoanele care au certificat de traducător eliberat de Ministerul Culturii pentru specialitatea ştiinţe juridice, din limba străină în limba română şi din limba română în limba străină pentru care solicită autorizarea. Evaluarea urmăreşte să evidenţieze competenţele lingvistice dobândite de candidaţi prin orice mijloace, ca urmare a experienţei personale. Despre acest examen revenim cu detalii intr-un blog separat.
Însă autorizaţia nu e un semn că poţi traduce corect orice fel de text deoarece nu garantează că ştii nici măcar limba – iar să fii un traducător bun implică un pic mai mult decât doar să fii o persoană bilingvă. Traducerea unui text de către o persoană care nu are şi specializare pe domeniul respectivului text implică o adevărată muncă de cercetare ca să înţeleagă textul pe care-l are în faţă şi ca să fie sigur că ce spune în limba-ţintă are sens.
Un traducător bun trebuie să aibă şi anumite competenţe.
Programul European Master’s in Translation (EMT) este un parteneriat între Comisia Europeană şi instituţii de învăţământ superior din Europa. EMT a elaborat un set de competenţe necesare pentru prestarea serviciilor de traducere:
competenţe lingvistice,
competenţe tematice,
competenţe interculturale,
competenţe de dobândire a informaţiilor,
competenţe tehnologice.
Aşadar, standardele internaţionale şi academice sugerează că specializarea traducătorilor şi interpreţilor este importantă. Specializarea este alegerea unui domeniu pe care traducătorul îl stăpâneşte şi în care cunoaşte bine terminologia atât din limba sursă şi din limba ţintă. Mulţi traducători sunt generalişti şi specializarea nu este obligatorie.
Mulţi traducători sunt în schimb generalişti, aşadar specializarea nu este obligatorie. Chiar poate să fie considerată restrictivă în acest gen de meserie deoarece iţi poate limita accesul la o gamă mai largă de proiecte din diferite domenii. Acest aspect depinde foarte mult şi de gradul de dificultate al textului care aparţine de un anumit domeniu. Astfel în funcţie de dificultatea textului traducerea acestuia poate implica un timp mai mare dedicat cercetării înţelegerii textului respectiv şi a căutării celui mai bun echivalent pentru limba ţintă. Aşadar traducerea unui text dintr-un domeniu pe care nu îl controlezi pe deplin îţi poate lua mai mult timp să o realizezi, astfel limitându-ţi posibilitatea de a putea prelua mai multe proiecte cu termen de predare apropiat, pentru a avea calitatea necesară astfel încât clientul să mai apeleze la tine.
Specializarea într-un domeniu îţi permite astfel să fii mai eficient, mai productiv şi chiar să pretinzi tarife mai mari. Dar un traducător specializat va trebui deci să se priceapă la toate ramurile ştiinţei şi tehnicii sau doar o ramură restrânsă de cunoaştere? Adevărul este că nici una nici alta. Important este să stăpâneşti bine limba română, particularităţile textului specializat precum şi tehnici de documentare eficace în vederea efectuării cu acurateţe a traducerii. Există însă teama că dacă declari un domeniu de specializare, clienţii care au proiecte din alte domenii nu te vor mai căuta. Nu este adevărat. Specializarea este un atu. Asta doar pentru că un traducător bun are şi alte competenţe care îi permit să abordeze cu succes diferite proiecte. Cazuri de succes în acest respect se referă la persoane cu studii în diferite domenii care au devenit traducători şi interpreţi după o experienţă anterioară într-un alt domeniu. Ei cunosc deja un domeniu foarte bine şi se specializează în acel domeniu.
Absolvenţii de traductologie şi de interpretariat pe de altă parte au bazele unor competenţe profesionale importante. Competenţele de traducere, lingvistice, de cercetare terminologică, interculturale sunt foarte importante în această meserie. Cei care nu au studii de traductologie trebuie să recupereze unele dintre aceste competenţe. Iar absolvenţii de traductologie trebuie să recupereze competenţele din domeniile de specializare.
Indiferent dacă eşti traducător generalist sau specializat orice traducere trebuie tratată cu simţ de răspundere şi mai ales să te asiguri că are o valoare estetică incontestabilă. Astfel indiferent de domeniul textului sursă, în realizarea unei traduceri trebuie avute în vedere următoarele etape:
Evaluarea iniţială a textului prin care se pot identifica eventuale probleme de ambiguitate lingvistică, a abrevierilor, a terminologiei specifice domeniului de specialitate sau oricare aspecte care ar putea necesita clarificare – această etapă se realizează împreună cu clientul care a solicitat traducerea.
Realizarea primei versiuni a traducerii
Revizia lingvistică, stilistică şi de specialitate a primei versiuni a traducerii – proofreading – se face de către un alt traducător – se va urmări redarea integrală şi corectă a mesajului textului sursă, corectitudinea din punct de vedere gramatical, folosirea adecvată a limbajului de specialitate
Elaborarea versiunii finale
În domeniul traducerilor este fundamental să adopţi încă de la început un comportament profesionist ceea ce înseamnă a respecta termenul de livrare, a oferi o traducere de calitate, a fi corect şi transparent cu clientul şi a fi conştient de propriile capacităţi dar şi de propriile limite.
Unii traducători lucrează cu normă întreagă, alţii cu normă parţială, în timp ce alţii sunt angajaţi cu carte de muncă. De altfel pe piaţa traducerilor competiţia este acerba. Pentru a te distinge de restul traducătorilor, trebuie în primul rând să iţi depăşeşti propriile limite. Trebuie să te perfecţionezi continuu, să fii veşnic informat, la curent cu toate noutăţile, să frecventezi cursuri de perfecţionare, să participi la seminarii şi să fii în contact permanent cu mediul virtual al traducătorilor (grupuri pe facebook, forum-uri etc.).
Despre interpretariat şi ce implică această parte a meseriei de traducător am scris într-un articol precedent pe care îl puteţi citi aici: https://www.intelligent-translation.ro/interpretariat-in-uniunea-europana/
